Ieri, Eva s-a intors dintr-o minivacanta, de la care astepta ceva ce tocmai a realizat ca nu stie cum sa obtina si ca exista o mare probabilitate sa nici nu o obtina prea curand...linistea si pacea cu ea insasi. "Fantomele trecutului" n-au parasit-o nicio clipa. Din contra, i-au fost alaturi pas cu pas, chiar si acolo unde n-aveau ce cauta si, mai ales, atunci cand n-aveau ce cauta.
A ajuns la deprimanta concluzie ca s-ar putea sa fie nevoie sa le accepte asa cum sunt, fara sa-si puna intrebari in plus si fara sa incerce sa le indeparteze sau sa le faca sa devina realitate.
Acum, traieste cu speranta ca mai tarziu, candva, isi va aduce aminte de ele cu zambetul pe buze. Si acum se gandeste la ele cu zambetul pe buze, dar un altfel de zambet...unul amar. Poate se va schimba intr-un zambet duios si intelegator. Este, insa, constienta ca va mai trece mult timp pana atunci si pana una alta se intoarce la durerea zilnica ce o poarta si o apasa, fara sa-i dea un ragaz sa respire aerul proaspat al linistii.
sâmbătă, 18 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)