You spin my head right round, right round when you go down, when you go down, down...asta fredonez. Am vazut trailer-ul la "The ugly truth" si mi s-a lipit piesa asta de neuronul de serviciu. Nicio legatura cu urmatoarele randuri.
Am patit-o ieri in mijlocul de transport in comun in care orice se poate intampla, 336. Eram cu prietena mea si vorbeam despre na, ce vorbesc gagicile (adevarul e ca nu mai tin minte) cand mi-am dat seama ca respectabilul care statea in fata mea, in picioare, avea un moment de intimitate. Isi scosese impotenta din pantaloni si si-o alinta gentil. M-am gandit sa nu-l perturb asa ca am coborat si am mers pe jos restul drumului. Needless to say ca, in momentul in care mi s-a facut sete (afara - 573 de grade Celsius), in mintea mea usor deranjata, sticla a capatat o forma falica, drept pentru care nu a apucat sa-si indeplineasca scopul, ajungand in secunda urmatoare intr-un cos de gunoi (marire tie, Primaria Capitalei, ca sunt cosuri de gunoi pe marile bulevarde si doar acolo).
Intr-o cu totul alta ordine de idei, am fost la "Public Enemies". Johnny, my love, cand ( :))) ) citesti aceste randuri, vei stii ca ai parte de toata stima mea ca ai salvat un scenariu si o regie cu prea multe clisee. Dupa umila mea parere de amatoare. Dar, sa fim seriosi: "Simt ca imi suna ceasul. Si cand iti suna ceasul...iti suna ceasul". Si in scena urmatoare moare. WTF?!
In rest, dragut si atat. Tipa de langa mine a plans. N-am inteles de ce.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu